Crimpeie dintr-o viata…
1 august 2010Iata ca a sosit si momentul mult asteptat…Incep sa-mi public memoriile. Sunt experiente acumulate in decursul a peste 50 de ani de viata, cu bune si rele, cu lumi diferite, de pe doua continente, toate adunate si gata de publicare …Voi scrie , saptaminal, cite un articol sau povestire , cu acel incitant : continuarea in numarul viitor…
My world
2 iulie 2010 9/9/2009
Ann Arbor
Five bucks' story
Odata, ca nici odata, pe cind se incaleca puricele cu 99 de occa de fier, si tot sarea pina in inaltul cerului… Intr -un orasel mic, asezat intre dealuri si munti, pe un fir de apa repede si cristalina era un loc minunat , unde in comunitate, traiau parinti, copii si bunici, in liniste, cu multa daruire si pace sufleteasca…
Adultii obisnuiau sa se implice in activitatie lor de fiecare zi, insa tinerii, dupa cum se stie, aveau timp sa citesca, sa se plimbe, sa se joace pe strazi cu tot felul de jocuri distractive, petrecind foarte mult timp in aer liber…Si era bine, placut si mai ales, cu mult spirit de colectivitate, "team-work", cum se cunoaste azi…
In tot acest tumult, un baiat, a vazut o fata, care locuia pe aceeasi straduta, si s-a indragostit de ea…Nimic deosebit…Astfel de evenimente placute din viata unui om, s-au intimplat in trecut, acum si in viitor , de cind lumea…Acelasi "Romeo" si "Julieta", dar in alt loc si in alta epoca..
Baiatul, care avea aproape 17 ani, era inalt, slabut, creol, cu ochi albastrii ca cerul vara si cu gene lungi si negre…Il chema Blacky…El a crescut intr-o familie obisnuita.Tatal lui era un timplar, care lucra zi si noapte ca sa-si intretina familia…In putinul timp liber, modela lemnul, creind lucruri de arta: masute, scaunele,carti din lemn,tablouri,casete, tavi cu entarsii…O minunatie…De la el a invatat Blacky arta de a desena…
Mama lui Blacky, era o femeie scunda, blonda, dar o minunata gospodina, mama si bucatareasa . Ea lucra la Uzina, a fel ca majoritatea femeilor din oras… Blacky avea o sora mai mica, care, voia sa ajunga profesoara de limba latina,cindva…Dar pe Blacky nu l-a atras invatatul si s-a gindit ca ar fii fost mult mai bine sa invete o meserie…Si asa a ajuns electrician. Si, tot restul vietii, a fost "OMUL CARE ADUCE LUMINA!"…
Fata, Ally , era inalta slaba,cu ochi de un verde caprui, cu tenul alb,cu parul saten cu puternice reflexe rosii, era aproape tot timpul lasat lung, pe spate…Numai cind se juca, isi prindea parul cu o floare sau o agrafa , fantezi…Ally a crescut intr-o familie inzestrata cu multa arta pentru frumos, design, muzica clasica si muzica de dans…Ea a invatat de mica sa cinte, sa danseze, sa faca balet, sa asculte cu evlavie muzica clasica si pre-clasica, dar si cea de dans. Avea ritmul muzicii "in singe" cum se spune…Iar mama ei, care s-a instruit in Cluj, la Liceul Marianum, un liceu unde profesoarele erau maicute,si cunoscind moda, o imbraca pe Ally, cu cele mai frumoase haine si ii aranja parul, cit mai frumos cu putinta…
La scoala,era apreciata de profesori, care aveau mari sperante ca va avea un viitor bun, cit si de colegi , care o respectau pentru frumusete, gratie si gingasie. Si era atit de copilaroasa, visatoare si traia intr-o lume a ei…Se juca si ridea din mai nimic…Ii placea natura, cu agitatia insectelor, a animalelor, dar si frumusetea florilor, care era in gradini, parcuri, dar si acasa, in sufragerie, unde intotdeauna era cel putin o vaza cu flori, aduse proaspete si cu dragoste de tatal lui Ally, pentru sotia lui draga…Tatal lui Ally, Alex, era nepotul unei familii de rabini, din Aiud. El a cescut intr-o familie de intelectuali, dar modesti din punct de vedere material. Mama lui, era o femeie mai mult interesanta decit frumoasa, dar foarte cocheta si aranjata.Tatal lui, a fost ofiter in Armata Romana…Din pacate, a murit in tinerete, lasind o familie cu trei copii.O fata si doi baieti. De la virsta de 14 ani, baietii au plecat la Timisoara, sa cistige bani ca "picolo" in restaurante si sa trimita si acasa, la mama si la sora lor…
Mama lui Ally, Maggy,a fost o femeie deosebita, ca infatisare si conduita.Blonda, cu ochi abastri ca cerul vara,fata alba si armonios alcatuita, frumoasa, eleganta, pedanta si respectuoasa, stia sa intretina o discutie elevata, cu persoane foarte cultivate, dar stia sa se poarte frumos si cu oamenii simpli, dindu-le incredere si lumina celor cu care discuta…Mama ei, Margit, cinta cu o voce calda cintece la moda pe vremea ei, invatindu-si fetele sa iubeasca viata, cintecele si dansul.Tata lui Maggy, Dudi, era un timplar bun, constiincios. Si el cinta ceardasuri,cu o voce calda si placuta,in timp ce modela Lemnul…Maggy a crescut in acesta familie, ducind traditia, mai departe si fetei sale, Ally, singurul ei copil…
Ei bine,cind povestea noastra incepe, Ally ajungea la frumoasa virsta de 14ani. Iar Ally era tot mai frumoasa…Intre Blacky si Ally a inceput o poveste de dragoste,o poveste frumoasa, ca oricare alta, de pe acest Pamint…
Blacky si Ally, s-au vazut, de mai multe ori, si s-au placut.S -au plimbat mult, ca sa se cunoasca mai bine, spre disperarea parintilor si birfa vecinilor…Blacky, nu stia cum sa se poarte cu iubita lui…Si, mai mult decit atit, era timid…Asa ca, s-a gindit el, cum sa se apropie de fiinta iubita…Ally,era mai timida, nu cunoscuse alt baiat si nu stia cum sa se poarte. Iar parintii si rudele, dar si vecinii, considerau apropierea celor doi tineri, ca "imposibila"!
Blacky a scris citeva poezii,compozitii proprii, si, cind a avut ocazia, i-a dat lui Ally sa le citeasca…S-au inilnit "intimplator" intr-o zi de inceput de vara.
-Ce faci?- a intrebat el.
-Am fost in oras si acum, merg acasa sa studiez. Maine trebuie sa predau o lucrare, zise ea.
-Da? Uite, ti-am scris citeva poezii, compozitii personale. Vrei sa le citesti si sa-mi spui ce parere ai?-o intreba Blacky.
-Bineinteles! Da-mi-le! raspunse Ally.
Ea a citit o perioada, sub privirile ingrijorate si pline de asteptare ale lui Blacky .Dar, cum de mica a avut aversiuni fata de poeziile patriotice pe care trebuia sa le invete, si pentru ca mama ei o certa mereu pentru neinvatatea poeziilor, Ally nu avea incredere in ele.Dar, poeziile si desenele date de Blacky erau deosebite. Si exprimau dragoste, dar si multa suferinta…Ally le-a citit si rascitit ,minute in sir, fara sa -si dea seama ca reprezentau sentimentele profunde,atit de
greu de spus…
In sfirsit a zis, fara sa se gindeasca:
-Da! frumoase!Si desenele sunt deosebite! Dar ce vrei sa spui, cu aceste foi cu poezii?
-Nimic…-ezita Blacky…Voiam sa le citesti…Sa-mi spui parerea ta…Dar, nu conteaza…La revedere!-spuse el, cu durere in suflet…Acesta e sfirsitul, isi spuse in gind…Nu ma iubeste…E rece cu mine…Si eu, nu sunt in stare sa-i spun mai multe…E sfirsitul…
Dar,Ally, a ramas uimita cum Blacky, pleaca fara sa mai spuna ceva…Plecase ca sa nu i se vada lacrimile din ochi… Ally nu a inteles prea multe din acele poezii si astepta sa i se explice despre ce era vorba…Dar, el a plecat, suparat si dezamagit, crezind ca "totul se naruie in jurul sau"…Ba mai mult decit atit, a vrut sa-si puna capat zilelor…
Ally, pe de alta parte, nu a stiut ce se intimpla, si, cu timpul, a inteles ca dragostea lor s-a sfirsit…Dar, suferea, si se framinta, de fiecare data cind se
intimpla sa-l intilneasca pe Blacky.
Apoi, s-a instalat departarea, Blacky a plecat in armata, si, la intoarcere, Ally era deja casatorita…Dezamagire, si iar dezamagire…Blacky nu a reusit sa se apropie de alte fete , sa-si croiasca un drum, al sau…
Ally, cu durere observa ca Blacky e tot mai rece, dar de cite ori avea ocazia sa-l vada si sa-l urmareasca era atenta la el,la atitudinea lui, la tot ce facea, chiar daca viata ei era alta. A avut un copil, care a fost totul pentru ea, incercind sa-l creasca cum a crezut ca e mai bine. Viata ei era frumoasa, dar plina de neprevazut si complicata…Si era ceva, care o framinta, o neimplinire…Iar cind se intimpla sa-l intilneasca pe Blacky,pe strazi, inima ei tresarea, si voia sa fuga la el, sa-l
stringa in brate si sa-l sarute, sa nu-l mai lase de linga ea, dar, cind vedea privirea rece, a lui Blacky,fugea si se ascundea cit mai departe, cu durere in suflet…
Dar, Dumnezeu este mare, si dupa ce Ally a lipsit o vreme din oras, la intoarcere, Blacky a avut curajul sa ii vorbeasca:
– Ce mult ma bucur sa te revad-a spus el.
– Si mie imi face mare placere ca te-am intilnit-a replicat ea, cu zimbetul pe buze…
-Haide sa stam la o terasa, sa povestim un pic-zise Blacky, plin de speranta in suflet.Dar, eu nu am bani la mine, crede-ma…
– Nici eu nu am…dar stai putin…cred ca am 5 bucks, tinuti in sectret, pentru "zile negre"…
– E bine…Uite acolo poti schimba in lei-replica Blacky…
S-au retras la o terasa, si,la un pahar de bere, au povestit despre viata lor, despre tot ce nu si-au spus de-a lungul anilor…A fost un "balsam al sufletului" pentru amindoi…Mai tirzu, s-au intilnit si si-au vorbit, seara de seara si,incetul cu incetul, s-au apropiat din nou. Si-au zimbit, s-au incurajat si au observat ca ceva minunat se intimpla, din nou, cu viata lor… Cu surprindere si bucurie, si-au impartasit simtamintele si, dragostea lor a " prins din nou aripi"!
Dupa patruzeci de ani, dragostea era tot acolo…Ii astepta cuminte, sa se trezeasca si sa se bucure de viata! De atunci, ei nu s-au mai despartit…
Daca nu era acel 5 bucks, cine stie…
–
Bobby
Home, sweet home
29 iunie 201019/6/2010 ACASA
In sfirsit, sunt acasa!!! Au trecut aproape 2 saptamini, de cind am ajuns in orasul meu natal…Timpul zboara…Am incercat sa ma acomodez cu noua viata…Desi mi-e greu, si cred ca e nevoie de cel putin o vreme, mai scurta sau mai lunga de “reacomodare”…E totusi mai bine decit anul trecut… Acum, am experienta…Comunicarea cu concetatenii a fost mai rapida. Nu mai aveam acea retinere de a vorbi cu prietenii…Totusi, au fost citeva probleme cu recunoasterea banilor, cu “fusul orar”, care ma facea sa ma trezesc si sa ma culc la ore nepotrivite…In fine, am trecut peste ce este mai greu… Se pare ca totul sta pe loc, si casele, strazile, masinile, sunt la fel ca anul trecut…Recunosc insa cu dificultate figurile oamenilor, si ei, la rindul lor, ma recunosc un pic mai greu…Doar, am disparut din “peisaj”, si revenirea e un fel de soc…Unii, au imbatrinit, altii, si-au schimbat infatisarea, iar copiii, au crescut, si-au modificat trasaturile… In fine, o noua viata veche…
Au aparut citeva probleme, mai mici decit anul trecut, cu casa si gradina, dar, de acum am tot timpul necesar, si, tinind cont de sanatate si virsta, le rezolv mai incet…Florile din gradina, ca si vara anterioara, m-au intimpinat cu frumusetea lor, si cu mirosul imbatator…Mai e nevoie de mult timp pina voi reusi sa fac gradina mea, sa arate asa cum imi doresc…Dar, sunt cu Valy, si, daca amindoi vom munci, cu siguranta, totul se va transforma intr-un locsor mic si plin de farmec…Pentru comfortul nostru… Am reintrodus curentul si apa, dupa o saptamina si ceva, timp in care ne-am redus activitatile la strictul necesar: mincarea cumparata, mincata imediat, caci nu este frigider si curent, apa de baut, folosita si ca apa de spalat…Cu gazul, o mai “intindem” o vreme…E scump si aragazul din dotare e un stramos, care si-a trait “traiul”, cu virf si indesat…Pina la o noua achizitie , mai trece ceva timp…Ura, de maine, avem internet…Abia astept sa vorbesc cu baietii mei, cu rudele, cu prietenii…
Azi am trecut prin piata, de unde am luat niste flori de piatra si am dus sus, la cimitir, unde am plantat citeva si am vazut in ce stare e cripta parintilor mei, iar celelalte flori, le plantez in gradina, linga poarta…E atit de bine acasa…